Testările genetice în infertilitate: când, cui și cât ajută?

Infertilitatea are frecvent componente genetice — de la anomalii cromozomiale implicate în eșecul de implantare sau avorturi timpurii, până la boli monogenice care pot fi prevenite prin selecția embrionilor. Integrarea geneticii în parcursul FIV urmărește două obiective majore: creșterea șanselor de naștere a unui copil sănătos și reducerea timpului până la sarcină, cu riscuri minime.

Tipuri de testări genetice utilizate în evaluarea cuplului infertil:

• Teste pentru cuplu (înainte de FIV): cariotip, microdeleții cromozom Y, screening purtători (ex. fibroză chistică), FRAXA/FMR1, trombofilii în contexte selectate. Scopul: identificarea cauzelor genetice ale infertilității și a riscurilor de transmitere.
• PGT-M / PGT-SR: testare preimplantațională pentru boli monogenice cunoscute sau rearanjamente cromozomiale echilibrate; țintită și cu utilitate clară atunci când în familie există o mutație/boală genetică cunoscută.
• PGT-A (Preimplantation Genetic Testing for Aneuploidy): screening al numărului de copii cromozomiale (24 de cromozomi) prin NGS (Next Generation Sequencing) pentru a selecta embrionii euploizi. Scopul: reducerea avorturilor și/sau a transferurilor nereușite, posibil scurtarea timpului până la naștere.  

PGT-A: ce arată studiile clinice?

Studii randomizate mari, până în 2021:

• NEJM 2021 (Yan et al.): la 1.212 paciente cu ≥3 blastociști de bună calitate, PGT-A nu a crescut rata cumulativă de naștere față de selecția morfologică, deși a redus ușor pierderea clinică de sarcină. Concluzie: beneficiu limitat pe „cumulative live birth rate” (CLBR) în populația globală studiată.  
• STAR 2019 (Munné et al.): fără avantaj global la toate vârstele; posibil beneficiu la 35–40 ani când există ≥2 embrioni biopsiabili, dar nu la analiza ITT.  

Meta-analize și revizuiri mai recente (2023–2024):

• Kasaven 2023 (PMC): în 6 RCT-uri și 10 cohorte, PGT-A a arătat un mic avantaj per transfer pentru naștere/ sarcină în curs (RR ~1,09 în RCT-uri), dar interpretarea este limitată de heterogenitate și de faptul că analizele „per transfer” pot supraestima efectul față de „per ciclu/ITT”.  
• Frontiers Endocrinology 2023 (RPL): la paciente cu pierderi recurente de sarcină, PGT-A s-a asociat cu creșteri ale ratelor de implantare/naștere și scăderea avorturilor; totuși, studiile sunt variabile și multe ne-randomizate.  

Noutăți 2024–2025: semnale pozitive în vârste avansate, dar încă se asteapta validare prin studii mai ample:

• Pilot RCT 2025 (King’s College London/King’s Fertility, 100 femei 35–42 ani): CLBR până la 3 transferuri mai mare cu PGT-A (72% vs. 52%) și timp mai scurt până la sarcină; studiu mic, deschis, cu limitări → necesită confirmare în RCT-uri mari.  
• Analize observaționale 2024–2025: unele serii sugerează timp mai scurt până la naștere și CLBR mai mare la ≥38 ani, fără beneficiu clar la vârste mai mici.  

Poziții ale societăților profesionale și autorităților

• ASRM 2024 (comitet de practică): PGT-A poate fi util în contexte selectate (vârste avansate, embrioni mutiplii, RPL), dar nu este indicat universal; este necesar un consimțământ informat robust privind beneficii/limitări.  
• ESHRE (ghid referitor la mozaicism, 2022): recomandări de bună practică pentru raportarea și managementul embrionilor „mozaici”, inclusiv consiliere și urmărire prenatală; recunoaște incertitudinile actuale.  
• HFEA (UK, pagini actualizate 2024/2025): PGT-A rămâne „add-on” cu dovezi insuficiente pentru a crește șansele de naștere sau a reduce avortul la femeile în vârstă — recomandă decizie individualizată.

Controverse și siguranță

• La momentul actual există numeroase dezbateri în cercurile de experți în domeniu privind rata fals-pozitivelor și potențiala etichetare eronată a unor embrioni (inclusiv litigii raportate în 2025 în SUA) și se pune mare accent pe transparență și consimțământ informat.  

Cum interpretăm toate acestea în practică?

1. PGT-M/PGT-SR au indicații ferme: boală monogenică cunoscută, translocații.
2. PGT-A:
   • Poate ajuta la femei cu vârstă reproductivă avansată (≈≥38 ani) și mai mulți embrioni disponibili, prin reducerea transferurilor nereușite și, posibil, a timpului până la sarcină — semnale recente, dar încă neconfirmate în RCT-uri mari.  
   • Beneficiul global pe CLBR pentru toate paciente nu este demonstrat; RCT-uri mari anterioare nu au arătat superioritate clară față de selecția morfologică, dar trebuie să luăm in calcul si faptul că este greu de demonstrat un beneficiu pe rata cumulată de naștere atunci când multe dintre cupluri nu au dorit transferul tuturor embrionilor obținuți (mulți nu și-au dorit mai mult de 1-2 copii).
   • Poate reduce avorturile la unele subgrupuri.  
   • Limitări: cost suplimentar; posibilitatea de a exclude embrioni cu potențial (ex. mozaici cu șanse rezonabile), variabilitate între laboratoare, și risc mic procedural legat de biopsie/ congelare. Recomandările ESHRE cer raportare și consiliere atentă pentru embrionii mozaici.  

Cine ar putea beneficia cel mai mult de PGT-A (pe baza datelor actuale)?

• Femei ≥38 ani cu mai mulți blastociști de calitate, când se urmărește scurtarea timpului până la sarcină și reducerea transferurilor inutile. (Date pilot și observaționale pozitive, se așteaptă confirmări.)  
• Cupluri cu pierderi recurente de sarcină, unde unele meta-analize arată scăderea riscului de avort și îmbunătățirea unor indicatori.  

Elemente esențiale de consiliere înainte de PGT-A

1. Obiectivul real (ex.: scurtarea timpului până la sarcină vs. „creșterea garantată a ratei de naștere”).
2. Numărul de embrioni disponibili – PGT-A aduce sens clinic atunci când există opțiuni de selecție.
3. Vârsta maternă – probabil cel mai puternic factor de selecție.
4. Politica față de embrionii mozaici – praguri de raportare, ordinea de transfer și planul de urmărire prenatală.  
5. Transparență privind incertitudinile și potențialele rezultate discordante; revizuirea pozițiilor ASRM/ESHRE/HFEA.  

Concluzii:

• PGT-M/PGT-SR: recomandate când există indicație genetică precisă.
• PGT-A: instrument de selecție, nu panaceu. Pentru populația generală de paciente, RCT-urile mari până în 2021 nu au dovedit creșterea CLBR; semnale recente (2024–2025) sugerează beneficii la ≥38 ani privind timpul până la sarcină și, posibil, rata de naștere, dar sunt necesare studii clinice multicentrice mai mari pentru confirmare. Decizia trebuie personalizată și însoțită de consiliere genetică clară.